Ba mai mult, are si o explicatie pentru asta: ma entuziasmez la idei frumoase si dau din aripioare fericit, indiferent ce mi se intampla ca un pinguin pentru un peste ce ar trebui sa ii ostoiasca foame interioara.
Se pare ca ori am o forma de autism rara, ori sunt de un optimist irecuperabil, cronic. Eu as zice ca sunt doar realist insa pot visa non stop cu ochii deschisi. Doare nitelus varianta mea pentru ca mai dau cu fruntea de realitate, insa am gasit o formula savanta si complicata sa trec peste lucurile care mi se intampla.
Tot el a folosit o metafora care mi-a placut si m-a surprins prin acuratetea cu care a creionat realitatea mea cotidiana.
Mi-a spus ca am o lopata, insa apoi a revenit si mi-a aplicat corectia cuvenita, intrucat i s-a parut ca prima varianta imi da o sansa reala sa nu mai fiu Sisif. Mi-a spus ca am o lopatica mica, cu care tot construiesc un zid din caramizi. Se pare ca toti cei care trec pe langa mine si "ctitoria mea" ma lovesc cu intentie (sau poate fara, sa nu fim paranoici neaparat) si imi spulbera truda. Ce este uimitor pentru el este faptul ca reusesc entuziast sa iau totul de la capat, cu forte proaspete, indiferent de cat de mult sangerasem initial.
Bietul de el se uita cum eu construiesc in fiecare zi posibilitatea unei relatii si in acelasi timp, "ea" imi distruge bruma de caramizi ce se doreste a fi un pod intre mine si ea. Si mai incearca bietul de R cu citate din filme, cu pilde personale, cu povesti, cu naduf, cu umor sa ma scuture sperand ca daca am ochii deschisi as fi in stare sa si vad.
R, de vazut ...vad pentru ca am ochii deschisi. Insa ma doare prea tare ceea ce vad si ma face sa ma simt mic si tare prostanac. Prefer catalepsia asta si visul meu ma invaluie bine, bine, chiar daca trebuie sa il car in spinare spre varf, in fiecare zi. Incepe sa ma striveasca greutatea. Recunosc...
In curand, visul se va fi terminat si voi ramane fara camaradul de drum spre culme.
Si apoi....ce fac? :)
R, daca ai vreo idee cum fac sa nu ma mai las mintit sau cum sa incep sa ma mint mai putin pe mine insumi, te ascult. Nu am curaj sa renunt la a visa cu ochii deschisi, chiar daca caramizile mele sunt spulberate mereu si mereu si mereu si mereu.... Reveria nu are ce sa imi ofere. Asta intelegi :)!?
